Consangvinizare sau incrucisare?

Acest pasaj este luat din cartea ,,Consangvinizare practica” scrisa de W. Watmoung, editata si tiparita de Watmounghs Limited, Londra. Reprintata in Iulie 1982 (editia a 6-a)

Consangvinizarea pasarilor

 Principiile consangvinizarii sunt aplicate oarecum diferit pasarilor comparativ cu metoda aplicata la animale ( exceptie fac pasarile care nu sunt monogame).

In cazul porumbeilor, papagalilor, canarilor etc, puii sunt produsi de perechi, in timp ce in cazul cailor, cainilor, iepurilor etc, un mascul poate fi imperecheat cu mai multe femele intr-o perioada scurta de timp, asa cum un cocos se imperecheaza cu un numar mare de gaini.

Obiectul consangvinizarii este de a produce in masa caracterele bune ale pasarilor care sunt utilizate, si de a evita, atat cat este uman posibil, intensificarea greselilor sau constitutia slaba.

Printr-o proasta consangvinizare unul poate cu aceasi facilitate sa fixeze defectele asa cum printr-o consangvinizare buna un altul poate fixa toate caracterele bune. Consangvinizarea trebuie sa o spunem este o sabie cu doua taisuri, este esential sa folosim doar unul din ele, o indeletnicire nu chiar atat de greu de manevrat daca cel care o foloseste are si bun simt.

Selectia si eliminarea

Regula de aur a consangvinizarii poate fi exprimata in doua cuvinte selectie si eliminare: selectarea perechilor potrivite bazandu-se pe aspect, performante si pedigree; eliminarea fara mila a oricarei pasari care nu este dorita dintr-un anumit motiv.

Rezultatul unui plan de consangvinizari va da satisfactii sau insatisfactii conform calitatii pasarilor folosite in echipa de reproducatori in fiecare sezon- calitatea pasarilor inrudite care sunt reimperecheate potrivirea intre ei ca pereche, judecate dupa infatisare, performante si pedigree.

Consangvinizarea stransa nu trebuie facuta decat in momentul in care crescatorul este comvins ca pasarile utilizate au calitatile care doreste sa le fixeze in familia lui; trebuie sa analizeze atat pasarile consangvinizate cat si parintii-bunicii lor.

In compartimentul de reproductie pedigreeul este atat de important ca si aspectul exterior si performantele pasarilor. Toate familiile au plusurile si minusurile lor. Cele mai bune familii au putine defecte; cele mai rele sunt pline de defecte. Nu sunt interesat de familiile rele.

Cand incepem formarea unei tulpini este de dorit sa se inceapa cu putine perechi de pasari de cea mai buna calitate posibila, acelea cu putine defecte si cu calitati evidente si placute. Ele nu trebuie sa fie neaparat mari campioane cumparate cu preturi foarte mari, dar trebuie sa fie neaparat ceea ce crescatorii numesc ca fiind un lot bun de reproductie, sa prezinte toate calitatile rasei si sa fie cat mai putine defecte, oricum vor avea defecte, inca nu am vazut un animal perfect. Slabiciunile trebuie sa se manifeste in punctele minore, greselile grave nu trebuiesc tolerate. Moral este sa cumperi cele mai bune pasari care ti le poti permite si sa preferi sa ai cateva perechi de pasari bune decat o gramada de pasari rele.

A face un tort 

Voi repeta exemplul care l-am dat cand am explicat despre reproductia papagalilor  la Intalnirea crescatorilor de papagali din toata lumea, tinuta in Harrogate in August 1954:

Cand o gospodina vrea sa faca un tort ea trebuie sa detina ingredientele perfecte daca nu nu va iesi un tort bun. Mai mult de atat: va trebui sa amestece aceste ingrediente perfect, si aceasta este amestecul rezultat, daca il aplicam la cultura noastra de pasari, cand aplicam asta la cresterea animalelor, este extraordinar de important.

Ingredientele bune in tortul nostru sunt pasarile cu care incepem. Amestecul este selectia partenerilor din pereche facuta cu o indemanare exemplara ca in timp sa rezulte o tulpina de pasari care sa reproduca invingatori in mod regulat.

Dar in amestecul ingredientelor vor fi si ingrediente care noi nu vrem sa fie in tortul terminat. Se pot elimina acestea printr-o consangvinizare legata cu o eliminare stricta. In fazele initiale ale unui program de consangvinizare vor apare pui care vor avea greseli, fiind inferiori parintilor. Greselile le vor mosteni de la parinti din bagajul de gene purtate de ei in mod latent.

Din cauza aparitiei acestor pui in primele faze de consangvinizari sunt atatea critici, dar in acelasi timp exact din acest motiv ar trebui sa fim recunoscatori. Daca parintii nu s-ar fi inrudit aceste defecte ar fi ramas latente la infinit, acum ele au iesit la lumina si pot fi eliminate.

Puii care vor fi pastrati vor fi cei care au toate calitatile reprezentative ale familiei din care provin si cei cu defecte vor fi eliminati. Consangvinizarea a scos si zgura la suprafata. Continua cu acest proces de segregare, in doua generatii ai sa ai pasari care nu vor purta nici un defect si care vor arata foarte bine, si care vor fi capabile sa reproduca pui de mare clasa. Ei vor fi la fel de buni ca reproducatori pe cat de bine arata si acest lucru se va datora faptului ca nu sunt purtatori de nici un defect ascuns. Ei sunt intradevar ca  reproducatori specimenele care par a fi, total diferiti in schimb de o pasare care arata la fel de bine, dar care este inferioara ca si reproducator pentru ca poarta defecte ascunse. Un asemenea specimen este deseori rezultatul unei incrucisari. Sa spunem clar si simplu, consangvinizarea produce loturi care sunt homozigote pentru calitatile lor bune- incrucisarea produce loturi heterozigote. 

Consangvinizarea nu creaza

Consangvinizarea in sine nu aduce nimic nou. Nu creaza nici calitati nici defecte. Doar face cel mai bun produs din materialul existent. Odata cu nevoia de a avea toate lucrurile bune (ingredientele tortului) la dispozitie, cu scopul de a le condensa toate intr-o pasare, cea mai buna pasare care o cresti. Specimenul care le are pe toate, care nu are aproape nici un defect, unul din acei indivizi extraordinari  care vor deveni faimosi. 

Sa consangvinizezi pasari care au putine calitati va duce la producerea unei tulpini de o calitate inferioara, chiar si asa pasarile crescute vor fi de un tip general datorita efectului consangvinizarii. Crescatorul care stie sa consangvinizeze produce pasari care au elemente comune dar sunt de o calitate superioara, nu mediocre.

Mai devreme in aceasta carte v-am dat exemple de crescatori care au realizat succese extraordinare fara sa introduca nici un exemplar nou in crescatorie; sunt cativa care chiar cred ca incrucisarea nu e necesara niciodata. Entuziast cum sunt de efectele consangvinizarii, nu pot subscrie in totalitate acestei opinii, si nu pot afirma ca nimeni nu mai trebuie sa introduca niciodata exemplare noi in matca, in ciuda riscurilor pe care le implica hibridarea. Aceasta nevoie poate apare mai ales daca sunt ceva lipsuri in calitatile pasarilor formate.

In experienta mea, oricat de nemiloasa a fost eliminarea si de meticuloasa selectia, vine o vreme cand crescatorul observa ca anumite greseli apar frecvent la pasarile tinere. Acest lucru nu se intampla mereu, dar este o problema cu care va trebui sa lupti atunci cand apare. Singura metoda este sa hibridezi.

Grade de rudenie 

Cand consangvinizez  cu papagali sau porumbei (cele care eu le studiez) nu sunt atat de concentrat la gradele de rudenie intalnite  in cadrul perechii formate. Nu reproduc din perechi in care ambii se inrudesc apropiat doar pentru ca se inrudesc apropiat; prefer sa se inrudeasca mai indepartat daca imi pot atinge scopul. Ca si exemplu, dupa cateva sezoane de consangvinizari reusite unul poate fi sigur de calitatea foarte buna a pedigreelor fiecarui membru din echipa de reproductie - acolo nu sunt cu certitudine caractere nedorite latente-  astfel incat este atins un punct cand pedigreele pot aproape (nu in totalitate) sa fie ignorate si selectarea partenerilor sa se faca doar dupa aspect si performante.

Am fost intrebat deseori daca favorizez un anumit grad de rudenie in cadrul perechii, astfel incat pasarile sa poata fi imperecheate satisfacator cand le este analizat aspectul si performantele. Pot raspunde doar intr-un mod general, asa cum o sa se vada in ultimul paragraf. Imi place  sa imperechez unchi cu nepoata, matusa cu nepot, verisori, tata cu fiica, mama cu fiu, bunic cu nepoata, bunica cu nepot. Favorizez imperecherile intre semi-frati cand parintele ambilor este o pasare cu totul si cu totul deosebita.

Nu imperechez niciodata frate cu sora daca ambii nu sunt de o calitate extraordinara. Puii reprodusi din frate cu sora pot avea doar caracterile parintilor reasamblate, nu este probabil sa produci dintr-o astfel de imperechere un pui superior parintilor. Pe de alta parte, un pui reprodus din tata cu fiica, de exemplu, poate avea o doza dubla a unei particularitati purtate de tata.

C.A. House a declarat ca in consangvinizare crescatorul trebuie sa se concentreze sa imbunatateasca fiecare calitate pe rand si rand pe rand sa le selecteze pe toate ca sa produca specimene aproximativ perfecte. Sa folosesc cuvintele lui, a spus:

,,Construieste fabrica putin cate putin. Din experienta iti spun ca nu poti atinge un anumit punct daca incerci sa faci tot odata, mai bine fa progrese incet si sigur facand putin cate putin, si asta, stiu, este experienta celor mai talentati crescatori!” 

Daca acest sfat ar fi adoptat ar insemna ca producerea unor loturi de calitate superioara ar fi un proces lung prin care nimeni nu ar trece fericit, recitind cartea lui Mr House am facut urmatorul comentariu:

,, Ma gandesc ca sfatul dat de Mr. House cu privire la selectarea calitatilor una cate una pe rand nu trebuie sa fie luat asa literalmente. Experienta ma invatat ca daca consangvinizarea este manuita cu pricepere si sitematic, sezon dupa sezon, imbunatateste toate calitatile. Daca un crescator se concentreaza doar la o calitate neglijandu-le pe toate celelalte,  devine necesar sa isi dedice foarte multi ani pentru a produce exemplare bune din toate punctele de vedere. Stiu ca atunci cand Mr. House a scris despre consangvinizare nu a vrut sa perpetueze ideea ca fiecare calitate trebuie selectata pe rand, ceea ce a vrut sa spuna este necesitatea de a selecta parteneri si de a face un program de reproductie care sa accentueze calitatea care este cea mai slaba aceea  tulpina cu care se lucreaza. Mai tarziu in cartea lui Mr House explica in detaliu acest punct de vedere.

Este nevoie de rabdare

Multi crescatori tineri sunt intr-o graba mare de a creste multi campioni. Ei anticipeaza stabilind o viitoare familie cu care vor munci cateva sezoane. In timp ce vor reproduce cativa castigatori in primele zile, ei nu trebuie sa se astepte sa detina o tulpina a lor capabila sa reproduca multe locuri de 1, si fiecare pasare care o vor creste un potential parinte al unui castigator, pana cand nu vor trece minim 3-4 sezoane. Ei trebuie sa fie rabdatori. Trebuie sa isi construiasca atent si cu pricepere pasarile care le-au vizualizat cand au inceput. Apoi ei vor avea adevarata recompensa pe deplin. Ca o declaratie generala, as putea spune ca perioada de timp care e necesara pentru a atinge obiectivele este guvernata de 2 factori de o egala importanta - calitatea pasarilor initiale si abilitatea aratata de crescator in a inmulti si selecta.

Sunt pareri impartite despre cine e mai important in pereche, masculul sau femela. In sens larg, opinia mea este ca ei sunt de o importanta aproape egala, dar as fi tentat sa aleg femela totusi, dar conform invataturilor geneticii, un sex nu poate influenta mai mult decat celalat calitatea puilor.

De ce atunci eu prefer femela? Sunt ilogic? Voi incerca sa imi analizez gandirea cu privire la acest lucru. Femela este,ca si exemplu,  solul din care planta ( puii nostri) vor creste. Puterea plantei va fi data de calitatea solului din care creste.  Pentru a continua cu analogia, daca femela e puternica si viguroasa cu calitati mostenite dezvoltate la maxim ( pe scurt, daca ea e pamant bun) rezulta automat ca puii vor mosteni si ei o constitutie asemanatoare, si calitatile bune care ei le-au mostenit se vor dezvolta la capacitate maxima.

Consider ca acest punct de vedere trebuie sa fie apreciat:lucrurile bune mostenite nu se arata mereu intr-o pasare sau intr-un animal asa de mult cum s-ar fi aratat daca nu ar fi fost  tulburari de dezvoltare, in acest context nu ma refer la acele tulburari de crestere care se manifesta din cauza unei boli sau a malnutritiei, dar la aceleasi simptome manifestate in urma unor slabiciuni prenatale sau congenitale.

Aceasta nu este dogma, este o teorie, dar este sustinuta de observatiile mele asupra pasarilor si animalelor facute in ultimii 50 de ani.

Aproape mereu am observat in crescatoriile in care erau femele inferioare masculilor ca se faceau progrese mici si in crescatoriile in care masculii erau inferiori femelelor am vazut atingerea succesului.

Am observat si o greseala facuta des de crescatorii de papagali in particular. Ei cumpara un mascul de mare clasa si dupa mai tarziu in seria de vanzari incearca sa cumpere femel potrivite ca sa il imperecheze. De cele mai multe ori femelele nu sunt atat de bune ca si masculul, puii crescuti fiind dezamagitori.

Pasarile de inceput

Uneori descoperim ca suntem proprietarii unei pasari cu o foarte mare putere de transmitere. De dragul exemplului vom presupune ca este masculul. Poate sa nu fie unul din marii nostri invingatori. Poate fi inferior in expozitie sau in concursuri fratelui sau, totusi creste pui o calitate deosebita. In fapt, este un specimen in care toate caracterele bune ale familiei au fost incorporate si nu poarta defecte vizibile sau ascunse. Este complet homozigot pentru toate caracterele care sunt considerate bune pentru rasa din care face parte. Chiar si cand este imperecheat cu femele inferioare, reproduce pui buni, dar nu ar trebui sa fie imperecheat niciodata cu o femela de slaba calitate din acest motiv: puii crescuti din acest mascul valoros si o femela de slaba calitate, chiar daca vor fi buni performeri in aer sau in expozitie, nu se poate astepta de la ei sa fie buni reproducatori datorita influentei genetice din partea mamei.

Aceasta pasare prepotenta, nu va creste probabil niciodata  un pui care sa nu fie placut, este intradevar ceea ce numim un mascul cu care se poate face o linie.

Cand crescatorul descopera ca este proprietarul acestui mascul nepretuit, unul in cinci sute de indivizi, un mascul pe care se poate face o linie ( dar poate fi si o femela), poate stabili o linie pentru viitoarea familie consangvina fiice si nepoate vor fi imperecheate din nou cu tatal, sau cei mai buni fii, nepoti si asa mai departe, vor merge inapoi cu descendentii liniei din masculul fondator din care a fost facuta linia.

Acest lucru ma duce in punctul in care trebuie sa inchid capitolul si sa trec la  consangvinizarea cu animale,  crescatorul de animale trebuie sa foloseasca masculul ( uneori femela) pentru a forma o linie acest lucru este de o importanta majora.

Hibridarea

Asa cum am spus mai devreme in carte, nu sunt unul din cei care afirma ca incrucisarea nu e necesara niciodata, nu vreau ca cititorii mei sa creada ca doua animale care nu se inrudesc intre ele nu pot reproduce niciodata un pui extraordinar. Mari invingatori au fost crescuti cand parintii au ,,ciobit”, lucru care ei il fac uneori. Intre acesti invingatori au fost multi care au esuat complet in a produce un pui bun.

Personal nu incrucisez decat fortat de imprejurari. Cunosc cateva cazuri cand succesul a aparut din abundenta fara ca macar sa fie facuta o incrucisare.

Chiar si asa, sustin ca oricat de priceput ar fi crescatorul, oricat de meticulos ar fi in evitarea fixarii a unor greseli, a constitutiei slabe, a infertilitatii sau a oricarui caracter mostenit, uneori dupa consangvinizari repetate apare o greseala neasteptata. Subit anumiti pui au exact aceasi greseala sau crescatorul poate realiza ca nu mai poate imbunatati anumite caractere, deoarece nici unul din animale din crescatorie nu are acea caracteristica atat de buna incat sa poata compensa.

Toate aceste surprize trebuie acceptate ca o lumina rosie, crescatorul trebuie sa actioneze fara intarziere. A sosit timpul pentru a face o incrucisare sau o semiincrucisare, de preferat cat mai tarziu posibil pentru a servi pe deplin scopului.  

Ca un exemplu, sa ne imaginam ca va fi un declin al marimii intr-o rasa in care marimea mica este un defect. Ne gandim ca suntem obligati sa introducem un animal, sau o pasare, asa cum va fi cazul. individul cumparat trebuie sa fie unul mare intradevar, sa nu fie deficient in nici una din calitatile care le-am fixat in lotul nostru, dar poate purta defecte ascunse in una sau mai multe din aceste calitati, din cauza unui stramos sau din cauza unor stramosi avea aceste defecte, acest lucru este  motivul pentru care  incrucisarea este periculoasa. 

Pentru a contoriza posibilitatile indicate mai sus trebuie sa ne comvingem singuri, daca acest lucru este posibil, ca rudele incrucisarii sa nu piarda din calitatile selectionate anterior, si sunt deasemenea pasari mari, cu alte cuvinte pasarile rezultate sunt pline de calitati bune. Daca incrucisarea vine dintr-o crscatorie in care a fost practicata corect consangvinizarea va fi mai valoroasa si mai putin periculoasa, deoarece este mai probabil sa domine caracterele bune.

Amestecand incrucisarile

Incepand cu incurcisarile (care presupun ca sunt un lucru rau, atunci cand nu sunt necesare) trebuie acum sa tragem calitatile in propria linie consangvinizata; asa o putem face:

1. Imperecheaza masculul adus cu cea mai potrivita femela din colonie. Imperecheaza cea mai buna dintre femelele rezultate inapoi cu tatal ei. Puii vor contine o doza dubla obtinuta de la tata, cand ii vom imperechea cu ceilalti membri ai familiei noastre ar trebui sa produca pui care vor reflecta beneficiile incrucisarii.
2. Imperecheaza masculul rezultat din incrucisare cu doua femele, aceste imperecheri vor produce jumatati de frati si surori, care, atunci cand vor fi imperecheate impreuna, vor avea pui care vor contine o doza dubla din calitatile porumbelului incrucisat, si care pot fi utilizati cu aceleasi beneficii  cu care pot fi utilizati cei produsi prin prima metoda.
3. Incepeti cu intensificarea punctelor bune ale incrucisarii ( in special caracteristica pentru care sa facut incrucisarea) imperechind cea mai buna nepoata inapoi cu bunicul ei ( cel rezultat din incrucisare). Acest sistem de a reproduce consangvinizand inapoi poate fi continuat in sangele nou pana cand are efectul dorit.
4. Adopta ceea ce este numit ,, clasificare”, termen care cred ca prima oara a fost folosit in america in legatura cu o metoda de a introduce un nou caracter unei linii deja stabilite. Acest lucru este descris de Wendell Mitchell Levi in cartea ,,Porumbelul”, cea mai buna carte din genul ei publicata pana azi, dupa cum urmeaza:

,,Incrucisarea, uneori numita hibridare, este introducerea intr-o linie pura a unei pasari sau a unor pasari de o alta rasa sau varietate, doar una sau putine imperecheri vor asigura transmiterea caracterelor dorite, sau sa se infuzeze intr-o linie pura un sange nou pentru a creste vigoarea. Puiul rezultat din incrucisare este imperecheat inapoi in linia pura prin imperecheri succesive pana cand procentul sangelui provenit din incrucisare se gaseste intr-un procent neglijabil.”

,,Aceasta metoda de reproductie este folositoare in introducerea intr-un sange pur a unor caracteristici dorite care nu sunt prezente sau care sunt slabe, oferind caracteristicile care sunt intarite prin selectie.”

,,Clasificarea sau clasificarea in sus este aproape similara  cu hibridarea dar difera putin in planul de reproductie dupa prima incrucisare. Cand in incrucisare sau hibridare este realizata o imperechere sau mai multe intre tulpina originala si o pasare sau mai multe pasari, si puiul reprodus este imperecheat inapoi in tulpina originala, in clasificare o hibridare este facuta ( eventual cu un mascul) si apoi puiul este imperecheat inapoi cu pasarea care a hibridat in loc de a merge spre tulpina originala. Asftel, in hibridare, este adaugat sange nou in cantitati mici  tulpinii originale, in timp ce in clasificare tulpina originala este inlocuita treptat de sangele nou.”

,,Clasificarea este un principiu utilizat la vite, gaini, alte rase sau specii la care se doreste ridicarea nivelului cu minimul de investitie. Asadar, un crescator de vaci va plati doar pentru monta ( nu pentru tot taurul) si vitelul rezultat va fi media dintre taur si vaca detinuta, el va vi adus la monta la acelasi taur, tot asa pentru 2-3 generatii, pana cand valoarea medie a turmei va fi ridicata, toate asa cu un cost foarte mic!”

Reducerea riscurilor 

In experienta mea, in particular cu porumbei, am gasit avantajos ca atunci cand am decis sa fac o hibridare sa aduc mai multe pasari noi in loc de una singura, fac acestu lucru din urmatorul motiv:

Hibridarea este o treaba riscanta- nu atat de riscanta cand acolo este o relatie distanta- si este posibil ca noile pasari introduse sa nu  se potriveasca cu nici una din perechile oferite. Sansele de a gasi o pereche potrivita sunt, cu siguranta, marite daca esti capabil sa faci mai multe imperecheri paralele in loc de una singura. Cand esti capabil sa apreciezi bine calitatile puilor, poti decide sa lucrezi mai departe doar cu incrucisarile care au dat roade, si cu puii, care au dat rezultate nu cu restul care nu au facut nimic.

M-am referit la incrucisare ca la o  treaba riscanta, dar acest risc poate fi redus  daca pasarea sau animalul este studiat, membrii care sunt inruditi apropiat sau departat trebuie studiati, ideal ar fi sa se studieze membrii ai aceleiasi familii care au fost crescuti in zone diferite din tara. Des o semincrucisare se dovedeste de mai mare ajutor, in special in promovarea a ceea ce se numeste vigoare hibrida, asociata uneori conventional cu o incrucisare completa. Ca un bun exemplu imi amintesc din propria experienta semi-incrucisarea care am facuto ani in urma cu papagali galbeni. Mr. R.J. Watts, din Cambridge, a stabilit o tulpina extraordinara a acestor pasari printr-o consangvinizare constiincioasa. Am cumparat cateva pasari de la el, si mai tarziu la fel a facut si  doamna Bromley Wilsom, din Milnthorpe, Westmorland. Amandoi am avut un mare succes cu aceste pasari. Amandoi am consangvinizat des. Cei gabeni deschis otinuti de ea erau mai buni din unele puncte de vedere; ai nostri erau mai buni decat ai ei din alte puncte de vedere. Doamna Bromley Wilson a murit, am cumparat de la sotul cele mai bune pasari ale coloniei. Acestea au fost imperecheate cu pasarile mele, rezultatul a fost magnific. Progresul inregistrat de noi cu acesti papagali a fost fenomenal si a inregistrat o acceleratie.

Un rezultat dezastruos

Imi amintesc o experienta obtinuta in cazul hibridarii unor papagali, rezultatul fiind tragic. Detineam o echipa de papagali verzi buna, placuti in toate caracteristicile, dupa parerea mea aveau nevoie de imbunatatiri la cap. Alt crescator care,  apropo, nu este ultimul de invinuit pentru ceea ce sa intamplat, avea o colectie de invingatori cu capuri mult mai bune decat a papagalilor nostri. Erau total neinruditi cu papagalii detinuti de noi. Am decis sa incrucisez familia lui, dar in loc sa o fac controlat asa cum am descris mai sus, am facuto in modul en-gros. In al doilea sezon de reproductie am obtinut pui total hibrizi cu sange propriu dar si cu sange al coloniei folosite la incrucisare, erau intre ei foarte multi rai. Am stricat propria colonie de papagali verzi si am invatat o lectie. Oricum perechile facute in acei doi ani erau perfecte din punct de vedere al aspectului dar erau un esec total din punct de vedere al caracterelor ascunse care le purtau si care au devenit imposibil de corectat cand am amestecat cele doua tulpini.

Lucrurile care le-am explicat aici, cele doua ( sau mai multe) metode de lucru in linie fac doar semi-incrucisari pana cand apare nevoia de a aduce o alta hibridare distincta in colonie. Mai sus am folosit termenul de ,,vigoare hibrida”. Este considerat in general ca atunci cand doua animale neinrudite sunt imperecheate se inregistreaza o imbunatatire a constitutiei puilor datorata modului en-gross de mixare a caracterelor, dar se poate si ca amandoi sa fie purtatorii aceluiasi defect ascuns, in consecinta, vigoarea unuia sa invinga slabiciunea altuia. Aceasta nefiind o regula invariabila.

                                                              Tradus de Maftei Ovidiu 

                                                                      01.04.2013

  

Drojdie de bere si minerale.

 

Cubulet de drojdie de bere proaspata, 25 grame.

Acelasi cubulet.

Il faramitez si il pun intr-un recipient, adaug apa calduta peste doar cat sa il cuprinda si il diluez pe tot.

Minerale cu vitamine de la Vanrobays, praf fin- pulbere.

 


                    Portia pregatita este pentru 12 perechi, aproximativ un gram de brojdie pe cap de porumbel. Primesc acest supliment de 2 ori pe saptamana. Mineralele faciliteaza digestia dar ajuta si tranzitul intestinal.

Organizarea crescatoriei. Partea a 3-a. Custile pentru zbor KIT.

Vedere din fata cu kiturile. Usile sunt duble, se pot inchide toate pentru a se prelungi noaptea.

Kit vedere din fata. Prin usa mare se dau porumbeii afara la zbor, prin cea mica de sus intra inapoi.

Odihnitorile.

Hranitor micut pentru minerale.

In partea de sus am blocat cu plasa, e un fel de mic pod care protejeaza porumbeii de caldura in exces.

Jos am mai facut o usita  pentru orice eventualitate.


Fundul e un sertar, in el pun pelete din rumegus si cand curat il deschid si adun tot.

Porumbeii primesc apa si mancare la ora 9 seara. Mananca doar la lumina artificiala.

Depresia de consangvnizare “Realitate sau imaginatie despre consangvinizare”

                                                             

Depresia de consangvnizare

“Realitate sau imaginatie despre consangvinizare”

           

              A fost  si inca ramane printre foarte multi crescatori de animale  o frica de  “consangvinizare” privita comparativ cu  “cresterea in linie” sau cu  “incrucisarea” ca un mod de a imbunatati lotul. Asa cum am declarat de multe ori in trecut , termenul  “consangvinizare”, la fel ca si  “cresterea in linie”, sunt doar o problema de  “apropiere” in termeni de relatii genetice. Pentru acest motiv, atunci cand ma refer la consangvinizare in acest articol, ma voi referi la produsul a doua rude apropiate, indiferent de grad. Sunt sigur ca am auzit toti povestile de groaza  care spun ca acest tip de imperechere poate genera deformitati, fertilitate slaba, marime mai mica, o lipsa de vitalitate , cat si indivizi neadaptati ca sa amintim doar cateva. Daca punem toate astea intr-o cutie, o sa avem produsi rezultati din ,,depresia de consangvinizare ”...

             Sa privim acest termen ,, depresie de consangvinizare” un pic mai de aproape. Aceasta definitie este folosita pentru a descrie o “populatie data ” de plante sau animale care este atat de izolata in mediul ei incat sunt lipsite de varietate genetica, singura posibilitate oferita fiind imperecherea consangvina rezultand mai multe posibilitati de a se manifesta  “genele recesive letale”. Cu cat se inrudesc mai apropiat parintii, cu atat mai mult vor deveni la pui genele homozigote recesive, si vor creste riscul de a apare indivizi neadaptati. Ceea ce pare a fi prost inteles este faptul ca aceste caracteristici pot fi depasite  de folosirea  “epurarii genetice ” cunoscuta in general ca “sacrificare-selectie”.

             O alta teorie este cea care spune ca exista o dominatie a alelelor heterozigote  care vor reduce genotipurile homozigote. Amintiti-va, vorbim despre  “Homozigotism recesiv” genele care vor prelua controlul populatiei date si ii vor transforma pe multi dintre ei in indivizi neadaptati. Trebuie sa recunoastem ca acest lucru in sine este considerat cel mai sever grad de consangvinizare fara interventia  nici unei forte exterioare (alti indivizi fata de populatia initiala). Acelasi lucru poate fi spus si despre ,,incrucisare”, asa cum vom vedea mai tarziu in articol.

              Ca si crescatori, noi toti ne straduim sa imbunatatim lotul nostru pentru binele rasei si pentru realizari personale.  Prima oara trebuie sa intelegem cum sa ne straduim sa transformam asta dintr-o teorie intr-o creatura vie. Vom face asta avand o idee clara a exemplarului ideal in termeni de trasaturi si caracteristici care vor reprezenta rasa in cauza. Vom face asta prin imperechea stransa a rudelor, asa cum este cunoscuta in cercurile crescatorilor ca si consangvinizare. 

               Consangvinizarea in sine nu e de ajuns pentru a ne atinge ,,idealurile” noastre. Trebuie sa fie dublata de o selectie care sa inlature absolut orice urma a  caracteristilor  nedorite pentru a ne atinge idealurile. Practic foarte mult imperecherea consangvina, si pentru cea mai mare parte a perechilor am succes cu aceasta forma de reproductie.  Acest an a fost ca multi altii, am imperecheat un tata cu fiica lui asa cum am facut de foarte multe ori pana acum fara nici un rezultat rau din punct de vedere al aspectului. Parintii au fost probati pentru abilitatile de zbor si ambii au zburat mai mult de 16 ore si 30 min si am sperat ca as putea ,,fixa” aceasta caracteristica fiilor lor prin fortele consangvinizarii. Asa cum se poate vedea din fotografia 1, am fost chiar nefericit de cum aratau inca de la o varsta frageda. Ei sunt foarte mici, penele sunt foarte mici pentru aceasta varsta si aceste lucrurai arata in opinia mea rezultatul direct al genelor recesive care se arata ( care ies la suprafata), fotografia 2, arata o pereche de pui cu o dezvoltare normala.  Sunt puii din fotografia 1 calificati pentru o forma a  despresiei de consangvinizare? 

                Daca esti unul din crescatorii informati, intelegi faptul ca atat masculul cat si femela contribuie cu care 50%(alesi total la intamplare) la bagajul genetic al puilor.  Si pentru acest motiv, genele de la fiecare parinte care este responsabil pentru dezvoltarea lor s-au aratat intr-un mod recesiv. Amintiti-va asta cand imperecheati consangvin, puii pot mosteni gene bune sau rele in urma unei astfel de imperecheri. 

                Un alt fapt care trebuie notat, imperecherea consangvina neglijenta in care produsii nu vor fi atent selectionati,  daca i se va da un timp suficient in termeni de generatii care va ,,fixa” aceste secvente recesive intr-o forma homozigota pe majoritatea daca nu pe toti indivizii   le va transforma in exemplare neadecvate scopului pentru care sunt crescute! Acest lucru ii va lasa crescatorului o singura alternativa, lichidarea intregului lot si reinceperea de la zero. Din aceasta cauza selectia exemplarelor dorite si nedorite trebuie urmata pana la capat. Acestu lucru va da nastere unor noi ,,idealuri” pe care sa le selectam.

  

Fotografia  1                                                                    Fotografia  2

 

                  Acum dupa ce am spus toate aceste lucruri, aici este o noua imperechere tata cu fiica,  puii sunt un pic mai mari dar nu arata nici un semn de slaba dezvoltare. Amandoi sunt perfect dezvoltati si arata exeptional. Aceasta pereche a facut 10 antrenamente din kit dupa care a fost retrasa la reproductie.  

 

                 Am dat doar o scurta privire asupra unui  fenomen minor  de ,,depresie de consangvinizare”. Intrebarea ramane : fapt sau imaginatie?  Inainte sa raspundeti la aceasta intrebare, cred ca sunt alti factori care trebuiesc aratati, explicati intr-o maniera in care pot fi intelesi mai pe larg. 

                Pentru o mai buna intelegere,  trebuie sa avem o intelegere mai buna a termenului de ,,mostenire” (zestre genetica) care merge mana in mana cu viitoarele cunostinte despre ,,depresia de consangvinizare” si termeni de crestere care sunt folositi in general folositi ca consangvinizare, cresterea in linie si incrucisare.

                 Cand Gregory Mendel a descoperit pentru prima data legile ,,mostenirii” el chiar a descoperit legaturile complexe ale unui animal sau ale unei plante.  A descoperit schita ,,mostenirii” si cum se transmit caracterele. Fiecare creatura vie este facuta din mii de celule numite gene, aceste gene sunt arajnate in nenumarate perechi de cromozomi.  Toti pretindem ca intelegem termenul de ,,trasatura”, dar il intelegem in realitate? Ce este reprezentat de termenul ,,trasatura”?  

                 Fiecare pereche de gene,din fiecare cromozom,  care variaza in  functie de “specie” de animale  la care ne referim  sunt responsabile pentru o anumita “trasatura” sau o portiune a unei anumite  “trasaturi”. Depinde si faptul daca o gena sau ambele gene din aceasta pereche sunt dominante sau recesive. O gena dominanta cand este in pereche cu o gena recesiva va ,,domina” expresia aceste legaturi guvernata de pereche. Pentru a intelege noi mai bine am putea spune ca gena dominanta va ,,masca” expresia genei recesive.

                 Mendel explica faptul ca aceasta ,,dominanta” poate fi configurata in 3 moduri pentru fiecare pereche de gene: amandoua pot fi dominante (homozigot dominant), amandoua pot fi recesive (homozigot recesiv) si ultima posibilitate este formata dintr-o gena dominanta si una recesiva. Acum cand crescatorii vorbesc despre ,,puritate” ei spun de fapt ca acea creatura este ,,pura” pentru o anumita trasatura, mai exact homozigot dominant!!!   Cand ei declara  ca este ,,impura” din punct de vedere al unei trasaturi ei spun ca este heterozigota, si in cele din urma este homozigotarea recesiva,,pura”. Acestia sunt termenii genetici care reprezinta legea dominantei, eu am adaugat termenii de ,,pur” sau ,,impur” unde a fost nevoie pentru a explica mai usor, pentru a face totul mai usor de inteles .

                  Este de o importanta majora ca fiecare crescator sa fie capabil sa inteleaga terminologia si intelesurile ei pentru a fi capabil sa mearga inainte cu orice program de crestere de succes.  Cand acest lucru este inteles, un crescator poate vedea ca prin consangvinizare, ceea ce facem in realitate  este de a purifica trasaturile care ne intereseaza, si vom intensifica viteza cu care acest lucru se intampla imperechind lotul nostru ,,mai apropiat” decat multi s-ar gandi. O pasare sau un animal nu poate fi niciodata ,,pur” pentru ,,trasaturile” care le cautam, avand binenteles o clara intelegere a ceea ce cautam in termeni de ,,ideal”. 

                  Asa cum am spus mai devreme, cand o populatie data este privata de diversitate genetica, si nu este guvernata de nici o interventie din afara ei, poate apare depresia de consangvinizare daca si cand  homozigotarea a luat controlul asupra populatiei si a creat foarte multi indivizi homozigoti recesivi, vor fi nevoie de nenumarate generatii pentru a ajunge la grade grave de depresie de consangvinizare,  transformand o mare parte din populatie in indivizi neadaptati.

                “Lipsa diversitatii genetice”, sau ” consangvinizarea extrema a populatiei ”, sunt bazele pentru a apare consangvinizarea, dar sunt scenarii care sugereaza exact contrariul din anumite puncte de vedere.Am citit in fuga un articol despre o mica pasare numita ,,Negrul Robin”. Aceasta pasare a fost inregistrata prima oara in 1872 de Walter Buller pe insula Chathan pe coasta Noii Zeelande.  In urma cercetarii, in 1980 doar cinci ,,negri Robin’’ au supravietuit pe insula Micuta Mangere, au fost salvati de la disparitie de un amic Don Merton si echipa sa, si de ,,Batrana Albastra” singura femela fertila. ,,Batrana albastra” a fost singura femela fertila cu care sa putut  incepe, consangvinizarea a fost inevitabila, frica de depresia de consangvinizare a fost in primul rand. ,,Batrana Albastra” si mai tarziu puii ei , au produs mai multe femele fertile si astazi sunt 250 de ,,Robini”, o specie foarte consangvinizata a fost salvata de la disparitie. Acum ai putea intreba care este rostul acestul exemplu, ideea e ca toti ,,Negri Robin” care traiesc astazi sunt descendenti din ,,Batrana Albastra”, existand astfel o variatie genetica foarte mica in cadrul speciei si se creeaza o populatie extrem de consangvina. Ce este foarte interesant in aceast exemplu, este faptul ca aceasta lipsa de varietate genetica intre cei 250 de Robini  nu a cauzat nici o ,,depresie de consangvinizare”!  Au fost speculatii care au spus ca in cadrul evolutiei lor, populatia a fost redusa, si odata cu asta foarte multe alele letale care erau purtate au disparut.  Ceea ce trebuie recunoscut din acest exemplu este ca puterea selectiei, chiar daca este naturala sau artificiala, poate influenta ca depresia de consangvinizare sa nu apara datorita consangvinizarii. Adevar sau imaginatie? 

Negrul robin 

               Un alt caz de populatie extrem de consangvinizata, cu o foarte mica variabilitate genetica unde exista riscul de a apare depresia de consangvinizare , este Kestrelul din insulele Mauritius. Aceasta micuta pasare de prada, cantarind in jur de 250 grame a fost intalnita doar in insula Mauritius in Oceanul Indian. In perioada pre-coloniala populatia a fost estimata la 175-325 de perechi reproducatoare. Aceasta mica populatie a fost aproape de extinctie din cauza ciclonilor si despaduririi, pradatorilor si introducerea DDT-ului  in anii 1950 si 1960. Lucrul uimitor in aceasta poveste este ca, in anul 1974, populatia a fost decimata si au ramas doar 4 indivizi, fiind considerata in acel timp cea mai rara pasare din lume. Initial au fost tentative de a  cloci ouale in mod artificial dar toate au fost in zadar ouale fiind infertile. Dar in anul 1979, a fost facuta o noua tentativa de catre Gerald Durell.   Carl G Jones a facut o rezervatie si a urcat in copaci pentru a lua oua din cuiburi, de aceasta data fiind fertile, au eclozat in incubatoare. Pana in anul 1984 se ajunsesera la 50 de indivizi, lucru destul de surprinzator tinand cont de faptul ca sa inceput cu doar 4 indivizi.

               Cauzele naturale au facut ca aceasta specie aproape sa dispara si ar fi disparut fara interventia omului. Astazi (conform Bird Life International 2006) populatia are peste 800 de exemplare si se inmulteste. La fel ca si in povestea lui ,,Robin”, conditiile neprielnice ca: activitatea vulcanilor, pierderea habitatului, disponibilitatea hranei, au jucat un  rol important in istoria acestor pasari. Trecand prin toate aceaste obstacole pasarile au reusit sa supravietuiasca, dar au suferit ca si numar de exemplare populatia reducandu-se drastic mereu ajungand la un numar extrem de mic. Din nou,  speculatiile sugereaza ca alelele letale care ar fi cauzat depresia de consangvinizare au fost inlaturate prin selectie naturala. 

               Acesta este un alt exemplu in care se vede cat de puternica este selectia si cat de mult conteaza, chiar daca este facuta o selectie naturala sau artificiala. Depresia de consangvinizare nu ar trebui sa apara cand avem de a face cu populatii foarte mici asa cum am vazut in cele doua exemple de mai sus. 

Mauritius Kestrel

              De cealalta parte a consangvinizarii si a depresiei de consangvinizare, este ceea ce este cunoscut in termeni genetici ca “Heterosis”, un termen care reprezinta de asemenea un mod de crestere selectiv. Este opusul  depresiei de consangvinizare si mai este cunoscut ca ,,valoare hibrida” sau  ,,accesoriu exterior de reproductie”. Ipoteza este  (desi controversata, la fel ca si consangvinizarea) ca va produce indivizi superiori cu combinatii noi, amestecand genele parintilor, cosmetizandu-le. Cred ca am vazut toti rezultatele acestei ipoteze in lumea raselor de caini; sunt multi care imperecheaza rasele cunoscute de caini pentru a creea un nou ,,Yuppie” sau un nou ,,caine cosmetizat” cunoscut in general sub numele de Corcitura!!! Tot acest curent a inceput in secolul 20 doar din motive financiare.

              Problema cu vigoarea data de  hibriditate  este ca din cele mai multe puncte de vedere  nu se potriveste cu atat de bine ca si consangvinizarea cu munca de selectie. Cand sunt incurcisate diferite ,,specii”, noul cod genetic este atat de amestecat, si atat de complex, astfel incat atunci cand ei se vor reproduce, nu vor oferi nici o constanta din punct de vedere al tipului si a marimii, unii vor lua caracteristicile unui parinte si ceilalti caracteristicile  celui de-al doilea parinte... Superioritatea a fost dovedita doar in cateva cazuri, de exemplu asinul, doar in termeni de rezistenta la ,,munca” (sunt sterili, incapabili sa se reproduca mai departe), sunt rezultatul imperecherii unui cal cu un magar. Mai sus sunt descrise problemele care apar cand sunt incrucisate diferite rase sau diferite specii, dar apar aceleasi probleme atunci cand sunt incrucisate doua radacini distincte a aceleiasi rase, procedeu numit in general ,,incrucisare”.  Din acest tip de imperechere pot aparea exemplare superioare, dar sunt instabile genetic si nu au putere de a trasnmite superioritatea urmasilor in timp. Mai explicit, ei pot parea similari la aspect poate chiar si la performante, dar ei vor fi heterozigoti pe perechile de gene care controleaza aceste calitati, impuritatea lor genetica ii va face prosti reproducatori. Crescatorul nu va reusi sa intuiasca calitatile viitoarelor generatii si nu va reusi sa faca imperecheri controlate.  In schimb orice pereche de gene care sunt homozigote, indiferent daca sunt dominante sau recesive, se va transmite cu preponderenta urmasilor. Cand masculul sau femele are un numar mare de gene perechi homozigote pentru caracterele ideale urmarite, ei vor deveni super-reproducatorii pe care ii cautati, si aceasta decizie se va baza pe puterea lor de a transmite caracterele cautate puilor. Puritatea lor genetica va transforma probabilitatea in predictibilitate. Totul se reduce la selectia reproducatorilor. Este acest lucru un fapt sau e doar imaginatie? 

                 ,,Liger-ul” din poza de mai jos este rezultatul incrucisarii a doua ,,specii” de pisicia, rezultatul imperecherii dintre un mascul leu si o femela tigru. Este un exemplu clasic de ,,vigoare hibrida” in adevaratul sens al cuvantului. Asa cum se poate observa codul genetic al leului sa amestecat cu codul genetic al tigrului,  puiul poate deveni distorsionat din multe privinte, de exemplu: forma si aspectul. Acest hibrid creste enorm ajungand la proportii gigantice, departe de stramosii oricarui dintre parinti.  In schimb, puii femele sunt pitici. Asa cum am spus mai devreme, nu exista nici o predictibilitate in urma unei astfel de imperecheri. In acest caz masculii sunt sterili, dar femelele pot fi fertile in unele cazuri. 

                  Pentru a se renunta la idee ca in urma consangvinizarii apar indivizi neadaptati, as  vrea sa impart cu voi un ,,fapt”, este vorba de o femeie care se numeste Miss King, care a imperecheat sobolani frate cu sora ( cea mai apropiata forma de consangvinizare) peste 250 de generatii. A facut acest lucru selectand strict, a format o familie de sobolani care erau nu doar mai mari decat in mod normal, dar sunt superiori in a produce pui mai mari, cu o feritilitate mai mare si sunt identici, o adevarata ,,linie” din punctul meu de vedere. Unii dintre voi se poate sa fi auzit deja de experimentul lui Miss King, detalii despre acest experiment se gasesc in multe carti.

                 Ceea ce trebuie sa faca un crescator inspirat este de asi intelege ,,idealurile”, si sa curete toate celelalte caractere cat si genele recesive nedorite care apar.  Cum amandoi parintii contribuie cu cate 50% la zestrea genetica a puilor ca parte a procesului de mostenire, speranta noastra este sa intarim geneli din partea ,,dominanta” care accentueaza ,,idealurile” noastre. Cu cat avem mai multe ,,trasaturi dominante” care corespund idealurilor noastre, cu atat devine mai pur exemplarul pentru acele ,,idealuri” care le cautam. Cand unul alege sa introduca constant pasari la reproductie care provin din alte crescatorii necunoscandu-le bagajul genetic, este in opinia a multor crescatori o cale de a masca genele recesive, facand acest lucru trebuie neaparat indentificate aceste gene in viitor cat si cele care fac caractele cautate sa devina dominante. 

                Sub influenta legilor de ,, sortiment independent”, Mendel a explicat ca toate genele si cromozomii se mostenesc independent;  sarcina crescatorului este de a alege doar bucatile care sunt incluse in specimenul lui ideal. Cunoastem din scrierile lui Mendel despre ,,legile segregarii”, unde el afirma ca toate genele, fiind dominante sau recesive isi mentin identitatea lor separata in procesul reproductiv. Daca suntem de acord cu legile lui Mendel, stim ca toate genele se mostenesc in perechi, cate una de la fiecare parinte intr-o ordine intamplatoare, fiind responsabile pentru un caracter dat, crescatorul poate incepe sa fie constient de sarcina care il asteapta acea de a izola anumite gene, cele care formeaza idealul cautat de el. Cu aceste lucruri in minte, se realizeaza imediat ca odata cu fiecare noua introducere de material genetic in lotul de reproductie vine o  multiplicare a cerintelor de a demasca  toate caracterele recesive. Ceea ce trebuie sa inteleaga crescatorii este ca ei sunt constructorii tipului ideal, genele si cromozomii sunt caramizile din care ei construiesc. Acelasi lucru a fost spus si in filmul Jurassic Park, si este adevarat. 

                Explicand ca de fapt suntem constructorii prorpiilor noaste idealuri, cred ca merita sa mentionam doi termeni genetici care au fost tot timpul amintiti in discutie, dar cu o mica intelegere a termenilor in sine si cu legatura care o au cu acest articol.  Orice creatura este de fapt   formata din doua creaturi, cea care o vezi ca sta in fata ta, si cea care nu o vezi si este ascunza in aceasi creatura. Prima se numeste ,,fenotip” cea care o vezi, cealalta se numeste ,,genotip” cea care nu o vezi.

                 As putea incerca sa dau o definitie pentru amandoua, dar cred ca profesorul John Blamire a dat deja una mult mai buna: ,,Fenotipul”, acesta este ,,toate manifestarile fizice exterioare” ale organismului. Acestea sunt partile fizice, suma atomilor, moleculelor, macromoleculelor, celulelor, structurilor,  utilizarea energiei in cadrul metabolismului, tesuturi, organe, reflexe si comportamente; orice face parte din structura care se poate observa, a unei functii sau al unui comportament a unui organism viu”.

                 Al doilea este ,,Genotipul”, acesta este ,,informatia codata,mostenita genetic” purtata de toate organismele vii.  Aceasta informatie stocata este folosita ca si o ,,matrita” sau ca un set de instructiuni pentru a construi si a mentine o creatura vie. Aceste instructiuni se gasesc in orice celula a corpului ( in ,,partile” interne), ele sunt scrise intr-un limbaj codat (codul genetic), ele sunt copiate in timpul diviziunii celulare sau sunt pasate de la o generatie la alta in momentul reproductiei. Aceste instructiuni sunt implicate in toate aspectele vietii unei celule sau a unui organism viu. Ele controleaza tot de la formarea macromoleculelor de proteine, la reglarea metabolismului  si sinteza.

                 Asa  cum am spus mai devreme, fiecare creatura este in realitate doua, cea in limitele genotipului aici sunt codurile responsabile pentru caramizile din care e construit ceea ce vedem, si cea dea doua, fenotipul, aceasta este o relatie foarte importanta a oricarui organism viu, si acestea sunt faptele cu privire la mostenire... 

                 Sunt sigur ca aproape toti ati auzit de fratii Jansen, ei dupa multe generatii de consangvinizari, impreuna cu niste idealuri exacte si o selectie stricta, au creat o linie de porumbei voiajori care au reinoit lumea. Abilitatea lor de a concura este atat de puternica incat porumbeii lor sunt foarte apreciati de ceilalti concurenti. Daca cineva vrea sa verifice, sunt sigur ca in fiecare  crescatorie de voiajori din jurul lumii a fost utilizata o pasare Jansen cu speranta de a imbunatati propria crescatorie.  Puritatea lor genetica pentru animite trasaturi este rodul consangvinizarii.

                  Pentru justificari ulterioare, scriu aceste ,,ganduri imaginate” despre consangvinizare si ofer marturii a altor crescatori de animale notabili.   

Eugene Davenport:

        “Nici un alt sistem de crestere nu  a garantat  rezultatele cum a asigurat  cresterea in linie ( si consangvinizarea), daca nivelul actual de cunostinte este rezonabil, nici un alt sistem nu va fi niciodata la fel de puternic in a scoate cele mai bune calitati  posibile dintr-o rasa sau o varietate, in special la animale,   spun acest lucru cu cea mai mare certitudine. Singura cerinta este sa nu abandonam selectia individuala. “

Chandler Grover este un crescator de rolleri si a declarat urmatoarele: 

         “Am crescut  o familie de rolleri pentru 14 ani  timp in care au fost multe generatii de imperecheri  frate cu sora, sau cat mai aproap inruditi. Acest lucru merge doar intr-o familie care nu are defecte ascunse. Ai mei din fericire nu reproduceau indivizi neadaptati. Anul trecut am incercat o alta pereche si au crescut doar pui rai, orbi slabi. Singura cale de a afla este sa incerci si eu sunt un om care incearca ca sa stie macar pentru el.“ 

       Aceste este un tip dupa care inima mea e innebunita!

Dr Carl A. Naether, din  “Cartea porumbeilor de curse ” un citat de-a lui  Violette, un crescator celebru belgian a declarat:

“Sa cresti un tip,dar un tip de calitate, imperecheat cu o ruda apropiata, deasemenea de calitate: pentru a mentine calitatea, cel mai inalt grad de calitate, la fiecare generatie si in toate generatiile; sa selectezi strict conform principiilor propuse, ma gandesc ca acestea sunt principiile pe care orice crescator trebuie sa le stie si sa le puna in practica pentru a obtine rezultate palpabile in cresterea unei linii.”  

              Ai auzit marturiile unor crescatori notabili si practicilile lor cu  privire la consangvinizare. Ei o fac cu o intelegere deplina a specimenului ,,ideal” urmarit, si stiu sa il obtina. O fac fara frica, doar cu incredere si cu rezultate superioare. Ei vorbesc de caracteristici recesive care se arata din cand in cand,  dar cunostintele lor, castigate fie din cartile de genetica sau din practicile de crestere; “instinctul lor de a simti animalul” ii tine pe o cale care a comfirmat ca este cea mai buna pentru a atinge exceptionalul in crescatoria lor, aceasta fiind consangvinizarea.  Din nou, este un fapt sau e doar imaginatie? 

            Daca mergem  inapoi la fotografia 1, aveam de gand sa indepartez ambii pui, dar langa mine erau oamenii care imi ofereau tot felul de sugestii si imi explicau ce sa fac ca sa ii imbunatatesc, sau imi spuneau ce e gresit in mentalitatea mea. Erau langa mine oamenii care chiar ma intrebau care e motivul pentru care as vrea sa ii indepartez,  si ca ar trebui sa le dau o sansa cum mi-a spus prietenul Mick Hoskins  din Australia. I-am raspuns ca nu am timp de pierdut cu pasari de slaba calitate cand am altele mult mai bune. Nu stiu din care motiv nu i-am indepartat si ei au trecut aproape complet prin marea naparlire. Vii arat acum asa cum sunt, dupa luni in care s-au maturizat. Amintiti-va, sunt produsii unei imperecheri de genul tata/fiica asa cum am facut de multe ori cu un succes foarte mare.  Intre cei doi masculi sunt deosebiri foarte mari, ei impart foarte putine  caractere din punct de vedere al ,,tipului’ un semn clar de impuritate  genetica.  Aceasta ,,impuritate” sau trasaturile recesive au fost ,,demascate” daca vreti.  Asa cum ii vedem in fotografiile de mai jos, putem observa rezultatul caracterelor recesive, sau semnele timpurii ale depresiei de consangvinizare in prima generatie de frati. Fenotipurile lor diferite sugereaza impuritate genetica.  Rosul marmorat a primit mai mult ,,homozigot pur”  trasaturi care  exprima  fenotipul lui  mai bine decat cel a fratelui sau negru marmorat in termeni de asemanare inrudita familiala si ,,tip” el este mai ,,heterozigot” sau ,,impur” pentru aceste trasaturi si caracteristici decat fratele lui rosu.  Ceea ce trebuie sa retinem  este ,,faptul” ca fiecare individ poate deveni doar ceea ce a mostenit in urma procesului de ,,mostenire” de la ambii parinti atunci cand sperma si oul s-au unit. In fiecare caz cand  incepe o noua viata, exista doar un potential de a deveni animalul care este dorit. Este acest fenomen ,,un fapt sau e imaginatie”, in termeni de consangvinizare, este o cauza directa a depresiei de consangvinizare?    

   

                Mai devreme in acest articol  am explicat cum si de ce depresia de consangvinizare poate aparea. Asa cum am declarat mai devreme,  aceasta ar putea fi rezultatul unei populatii din care lipseste diversitatea genetica din cauza unor conditii cum ar fi ingradirea intr-un mediu inchis. In mod normal natura ar rezolva acest lucru prin ,,selectie naturala’’, dar in scenarii ca cel descris,  multi din pui vor fi purtatori de  caratere letale si mai departe, avand destul timp, media indivizilor neadaptati va fi mai mare decat media indivizilor adaptati. Cum consangvinizarea tind sa multiplice efectul genetic, caracterele se vor fixa fie ca sunt bune sau rele. Acum iti poti explica cum apare depresia de consangvinizare. Fapt sau imaginatie?

                  Mai departe pentru a interveni selectia naturala, Charles Darwin, in cartea lui , “Originile speciilor“ guru evolutiei dupa multi, sugereaza ca selectia naturala poate interveni sau nu poate interveni totul depinzand de conditiile in care indivizii se vor gasi.  Factori ca habitat, alimentatie, viitori parteneri de reproductie, boli sau diverse predilectii vor juca un rol in selectie. 

Sugereaza ca selectia apare intr-o populatie data, cand indivizii au caracteristici diferite, si cand caracterele lor difera de la individ la individ in termeni de adaptabilitate la mediu.

                   In contrast, selectia artificiala, difera in sensul ca acum mult timp in urma, crescatorii  de toate tipurile au realizat ca pot, prin cresterea pentru anumite trasaturi sa le adune, comportamentele si caracteristicile care le cautau intr-un exemplar ales. Aceasta exploatare a selectiei artificiale  a fost folosita inca de la inceput si de multe ori intr-un mod neintentionat.

 Acest proces de selectie a fost considerat de Darwin ca un proces mai mare a selectiei naturale, unde inflentele si preferintele umane au generat efecte importante care au dus la domesticirea animalelor. Astazi prin consangvinizare putem sa ne creeam propriile ,,idealuri” selectand  animalele domesticite dupa aspect si performante. 

                   Pentru cei care inca sunt preocupati ca depresia de consangvinizare aprare din cauza consangvinizarii, va spun urmatoarele. Sezonul urmator voi imperechea produsul unei  duble consangvinizari tata/fiica inapoi cu  tatal ei ( tatal este: tata-bunic-strabunic). Aceasta este, asa cum multi ar spune o foarte stransa consangvinizare, dar in opinia mea este singura cale de a creea o linie,  o linie care va reprezenta porumbelul dupa care a fost creata, in acest caz masculul initial. Cu fiecare generatie care trece, puii vor deveni mai ,,homozigoti” pentru caracterele si caracteristicile care le cautam, ridicandu-se nivelul si exceland in puritate genetica.  Femela originala care am folosito a fost imprumutata de la prietenul meu Oskar, ea era un alt ,,tip” decat porumbeii din crescatoria mea, un ,,tip” care era diferit fata de unele din ideile mele, m-am increzut in calitatile ei pentru ca provenea de la un crescator Irlandez deosebit, dar mai avea caractere de imbunatatit, femela nu am zburato si nici nu am reproduso cu alt mascul. Procesul de consangvinizari stranse, si de selectare si testare a puilor va fi facut pentru cel putin 6 generatii, sau mai bine zis il voi continua pana cand voi fi fericit de rezultat. Pana acum, am zburat puii cu rezultate foarte bune din punct de vedere al performantei, nu sunt semne de depresie de consangvinizare si procesul de selectie a avansat alegand acum exemplarele mai asemanatoare cu masculul initial, sau as putea spune cele fiind de ,,tipul” lui. Trebuie sa spun, ca si atunci cand e practicata consangvinizarea intensiva, sunt foarte multe caractere recesive care ies la suprafata, un rezultat direct al zestrei genetice mostenite de la parinti, si conteaza mult de cat de puri sunt din punct de vedere a ,,idealurilor’’ cautate, chiar daca sunt bune sau rele. Daca veti observa ca porumbeii reproduc mai mult pui rai, intregul program trebuie oprit si toti puii neadaptati trebuie eliminati.      

               Cu scenariul descris mai sus, cu intelegerea noastra despre selectia artificiala, crescatoriile noastre sunt in realitate ,,medii izolate” in termeni de implicare a consangvinitatii care conduce la depresia de consangvinizare.  Ducomentata, ca si in comvingerile mele, depresia de consangvinizare exista atat in conditii naturale cat si in medii artificiale. Doar sub ochii vigilenti ai crescatorului informat, impreuna cu ajutorul unei bune selectii, eliminand toate caracterele nedorite, testand puii, poate fi realizat un rezultat pozitiv.                                                             

                Vreau sa prezint cititorilor cartile care m-au ajutat sa scriu acest articol, unele din ele fiind deja prezentate. Ele sunt urmatoarele ,,Breeding better pigeons”de  G.H.T Stovin,  “Genetics Made Simply” de Paul P. Cook Jr. Internetul ca motor de cautare a informatiilor, cartea lui Charles Darwin ,,On natural selection”,  BirdLife International plan 2001-2011 (PDF). In final practica mea cu diverse loturi de porumbei si discutiile pe care le-am avut cu diversi crescatori cu privire la subiect, discutii care duc mereu la lucruri bune.

                 Imi cer scuze dar nu am gasit numele autorului. 

                                                                                                   Tradus de Maftei Ovidiu

                                                                                                              15.03.2013. 

                                                                                                  

   

                                                                   

Fisa boxei de reproductie

Mascul                  Femela    

Nr . inel________________  Nr. inel_________________ 

Culoare_______________   Culoare_________________   

Cioc__________________  Cioc____________________ 

Greutate______________   Greutate_________________                 

Nr.pene coada__________  Nr.pene coada____________  

                Data imperecherii:_____________________  

Ponta 1   

Oua             Eclozat                Inel                Destinatia 

1_____________________________________________ 

2_____________________________________________      

Ponta 2

Oua             Eclozat                Inel                 Destinatia 

1_____________________________________________ 

2_____________________________________________ 

Ponta 3  

Oua             Eclozat                Inel                Destinatia 

1_____________________________________________ 

2_____________________________________________ 

Ponta 4

Oua             Eclozat                Inel                Destinatia 

1_____________________________________________ 

2_____________________________________________ 

Ponta 5

Oua             Eclozat                Inel                Destinatia 

1_____________________________________________
2_____________________________________________