Pui intarcati astazi 6.07.2014

Pui intarcati astazi 29.06.2014

Cercetatorii au descoperit ca memoriile pot fi transmise prin generatii in ADN-ul nostru

   Noi cercetari de la Universitatea Emory de Medicina,in Atlanta, au aratat ca este posibil  pentru unele informatii sa fie mostenite biologic prin schimbarile chimice care apar in ADN. In timpul testelor au invatat ca soarecii pot transmite informatiile invatate despre traume sau experiente stresante- in acest caz frica de a mirosi flori de cires- generatiilor urmatoare. 

      Conform ziarului Telegraph,DR Brian Dias, de la departamentul de psihiatrie al Universitatii Emory, spune: ,, Dintr-o perspectiva de translatie, rezultatele noastre ne permit sa apreciem cum o experienta a unui parinte, capatata inainte de a concepe pui, influentand atat structura cat si functia sistemului nervos al generatiilor urmatoare.   

        ,, Acest fenomen poate contribui la etiologia si la potentialul de a transmite intergenerational riscul pentru tulburarile neuropsihiatrice ca si fobiile, aniexietatea si tulburarile de stres post-traumatice”.  

           Acest lucru sugereaza ca experientele sunt trecute intr-un mod din creier in genom, in acest fel ele pot fi transmise generatiilor urmatoare. 

         Cercetatorii acum spera sa descopere si sa inteleaga cum informatia ajunge sa fie stocata in ADN.

           Ei vor sa gaseasca daca sunt efecte similare in genele oamenilor. 

          Profesorul Marcus Pembrey, un genetician pediatric la Universitatea din Londra, a spus ca munca ofera ,, dovezi irefutabile” pentru trasmiterea biologica a memoriei.

           A adaugat: ,, Se adreseaza fricii care este relevanta pentru fobii, aniexietate si tulburarilor de stres post-traumatice, plus subiectului controversat de transmitere in ,, memorie” a unei experiente ancestrale in generatii”. 

            ,,Este timpul ca cercetatorii din sanatatea publica sa ia in serios raspunsurile trans-generationale”. 

           ,,Suspectez ca nu vom intelege cresterea incidentei bolilor neuropsihiatrice sau a obezitatii, diabetului sau tulburarilor metabolice fara sa avem o abordare multigenerationala.” 

             Profesorul Wolf Reik, seful epigenetistilor la Institutul din Babraham in Cambridge, spune, noi cercetari sunt necesare inainte ca asemenea rezultate sa fie aplicate la oameni. 

           El spune: ,,Acest tip de rezultate sunt incurajante asa cum ele sugereaza ca mostenirea trans-generationala exista si este mediata de epigenetica, dar un studiu mai atent al modelelor exprimate la animale este necesar inainte de a aplica aceste descoperiri la oameni.” 

     Poate AND-ul nostru sa poarte memorii spirituale si cosmice trecute in gene in timpul generatiilor anterioare? 

Pui intarcati astazi 25.06.2013

,,Electrosmogul” perturba orientarea pasarilor migratoare.

                                                                     Sursa: Universitatea din Oldenburg 

                 

              

              Sub o animita valoare, ,,electrosmogul”- zgomotul electromagnetic produs de oameni- nu are nici un impact asupra proceselor biologice sau a sanatatii oamenilor. Acesta era nivelul cunostintelor stiintifice pana in ziua de astazi. Dar pentru prima data, o echipa de cercetatori condusa de Prof.Dr. Henrick Mouritsen, biolog si profesor la Universitatea din Oldenburg, a fost capabil sa demonstreze cum compasul magnetic al Robinilor esueaza pe deplin cand pasarile sunt expuse interferentelor electromagnetice ale undelor radio AM- chiar si daca semnalele sunt de o miime din limita definita de Organizatia Mondiala a Sanatatii ca fiind inofensiva.

              Descoperirile se bazeaza pe sapte ani de cercetare efectuati de noua cercetatori de la Universitatea din Oldenburg, in cooperare cu Prof. Dr. Peter J. Hore de la Universitatea din Oxford, sunt acum disponibili intr-un articol intitulat ,,Zgomotul electromagnetic antropic intrerupe orientarea cu ajutorul compasului magnetic la pasarile migratoare”, publicat in ultimul numar din jurnalul Nature. Nature sublineaza importanta studiului asezandu-l pe coperta in numarul din 15 Mai. ,,In experimentele noastre am fost capabili sa documentam un efect clar si reproductibil al efectelor  campurilor electromagnetice facute de oameni asupra vertebratelor. Aceasta interferenta nu isi are originea din liniile de inalta tensiune sau din reteaua de telefonie’’, Mouritsen stresat, spune ca aceasta interferenta electromagnetica cu frecventa cuprinsa intre doi kiloherti si cinci megaherti este generata de dispozitivele electronice. ,, Efectele acestor slabe campuri electromagnetice sunt remarcabile: ele perturba functionarea intreg sistemului senzorial la vertebratele sanatoase.”          

              Totul a inceput cu un pic de noroc. De 50 de ani se stie ca pasarile migratoare folosesc campul magnetic pentru a determina directia migratiei. Biologii au demonstrat asta in numeroase experimente in care au testat abilitatile de navigare a pasarilor in asa zisele custi de orientare. ,, Am fost surprinsi cand Robinii  tinuti in magazii de lemn la campusul Universitatii din Oldenburg nu au fost capabili sa isi foloseasca compasul magnetic,” 

               Mouritsen povesteste. Nils-Lasse Schneider, un electrofiziologist ( ramura a fiziologiei care se ocupa cu fenomenele electrice asociate corpului si functionarii acestuia) si cercetator in grupul de munca al lui Mouritsen, a venit cu ideea care a pus lucrurile in miscare: a propus sa se acopere hambarele din lemn, impreuna cu custile de orientare pe care le contineau, cu folii de aluminiu. Acest lucru nu a afectat campul magnetic al pamantului, care este vital in navigarea pasarilor, dar era puternic atenuat in timpul- interferentelor electromagnetice-electrosmogul- in interiorul hambarelor. Efectul a fost uluitor: brusc problemele de orientare a pasarilor au disparut. ,,Masurile noastre pe care le-am facut asupra interferentelor ne-au ajutat sa descoperim accidental un sistem biologic care este sensibil la zgomotul electromagnetic produs de oameni in frecventa de lana la cinci megaherti”, a spus Mouritsen. ,, Lucrul suprinzator aici”, adauga biologul, ,,a fost ca intensitatea interferentei a fost cu mult sub limita definita de catre Comisia Internationala a Non-Ionizarii Protectia Impotriva Radiatiilor si WHO.”

               Considerand importantul potential al descoperirii, Mouritsen si echipa sa au facut un mare numar de experimente care sa ofere evidenta efectului observat de ei: ,,Pe parcursul a sapte ani am facut numeroase experimente si am strans date certe, pentru a fi absolut siguri ca efectul exista intradevar.” Sub conducerea lui Svenja Engels, studentul doctorand a condus numeroase teste asa numite oarbe. Cateva generatii de studenti au repetat experimentul independent unul de altul in campusul din Oldemburg. Ei au descoperit ca imediat ce impamantarea ecranelor din aluminiu a fost deconectata sau a fost produsa inauntru o interferenta electromagnetica de unda lunga abilitatea pasarilor de a se orienta a fost imediat pierduta din nou.  

              Mai departe, cercetatorii au fost capabili sa arate ca efectele distructive au fost generate de campuri electromagnetice care acopera o frecventa mai larga la o intensitate mult mai mica decat a fost sugerat de primul studiu. Aceasta interferenta electromagnetica de unda lunga este omniprezenta in mediul urban. Este creata unde oamenii folosesc dispozitive electronice. Asa cum este de asteptat, e mult mai slaba in zonele rurale. Intradevar, spre deosebire de campusul Universitar, compasul magnetic al robinilor a functionat in custile de orientare plasate la unu sau doi kilometri de oras, chiar si fara ecranare. ,,Astfel, efectul zgomotului electromagnetic produs de oameni in migrarea pasarilor a fost localizat. Oricum aceste descoperiri ne fac sa ne gandim- la supravietuirea pasarilor migratoare cat si la potentialele efecte asupra oamenilor, care trebuie inca sa fie investigate”, a concluzionat  Mouritsen. 

Pui intarcati astazi 21.06.2014

Pradatorii prezic longevitatea pasarior, concluzioneaza studiul

                                                                                                                                      Sursa: Max-Planck-Gesellschaft

            Procesul de imbatranire se produce inevitabil atat la oameni cat si la alte animale. Oricum, speranta de viata variaza foarte mult intre specii. Cercetatorii  au gasit acum un posibil mecanism general care sa poata explica diferentele de longevitate. Ei au investigat date din istoria vietii a aproape 1400 de specii de pasari si au gasit ca speranta de viata variaza considerabil pe tot pamantul, cea mai mare parte a acestei variatii poate fi explicata prin masa corporala si de diversitatea pradatorilor locali. Cercetatorii pot comfirma o predictie a teoriei evolutiei clasice a imbatranirii care a fost propusa mai mult de 50 de ani in urma. 

           Este bine cunoscut ca organismele au o speranta de viata foarte variabila. Indiferent ca sunt pesti, testoase sau chiar nevertebrate pot ajunge la o varsta de sute de ani, pestele neon pitic goby - un peste mic- are un ciclu de viata de 60 de zile. La pasari, variatia sperantei de viata se intinde de la papagali ca Kakadoo care pot trece de 100 de ani, la micuta pasare colibri Allen’s care are un ciclu de viata maxim de 4 ani, o viata mai mica de 25 de ori. Cum poate fi aceasta variatie explicata? 

            Teoria clasica a imbatranirii, propusa pentru prima oara de faimosul biolog evolutionist George C. Williams cu 50 de ani in urma, da un raspuns. Teoria prezice o rata a mortalitatii mai mare la animalele adulte in urma atacurilor pradatorilor, expunerea la paraziti si alte evenimente intamplatoare va fi asociata cu o speranta de viata maxima mai mica. Acest lucru se intampla deoarece sub o rata a mortalitatii extreme cei mai multi indivizi vor fi deja morti ( mancati sau rapusi de boli) inainte ca selectia naturala sa poata interveniasupra mutatiilor rare care cauzeaza o imbatranire sanatoasa. Teoria a fost de atunci dezvoltata si testata intr-un numar de studii comparative. Rezultatele contradictorii au determinat cercetatorii sa puna la indoiala validitatea sa.

             Mihai Valcu si Bart Kempenaers de la Institutul de Ornitologie Max Planck din Seewiesen impreuna cu colegi din Noua Zeelanda si Elvetia au testat acum aceasta teorie utilizand o baza de date cuprinzatoare a sperantei de viata maxime la 1396 de specii de pasari, 1128 de specii salbatice si 268 de specii tinute in captivitate.  Cercetatorii au folosit o harta a distributiei globale a acestor pasari, incluzand date morfologice si a ratei reproductive, si o rata estimata a pradatorilor. 

             Prin metoda complexa de analize statistice ei au gasit ca la speciile de pasari investigate logevitatea maxima este legata negativ cu numarul speciilor de pradatori care apar in aceasi zona geografica. Acest lucru inseamna ca, cu cat mai multe specii de pradatori sunt prezente in acelasi habitat si cu cat sunt distribuite mai uniform, scade speranta de viata a speciilor respective. Aceasta relatie sustine teoria clasica a imbatranirii, si ramane valida cand alti factori care influenteaza speranta de viata cum ar fi masa corporala etc sunt inclusi in modelul statistic. Intradevar, speciile mari traiesc mai mult, si acelea care se reproduc repede ( depun multe oua) traiesc vieti mai scurte.

              Remarcabil, modelul observat arata o speranta de viata mai mare cand sunt implicati mai putini pradatori indiferent de cum a fost facuta analiza: la nivel de specie, la scara regionala ( un grup de specii intr-o anumita arie) sau chiar si cand sunt comparate bioregiuni intregi. ,, Cu rezultatele noastre a unei relatii negative intre presiunea exercitata de pradatori si longevitate care este independenta de alti factori cheie a sperantei de viata suntem capabili sa comfirmam universalitatea teoriei vechi de 50 de ani a imbatranirii pe o  suprafata mare geografica” concluzioneaza Mihai Valcu, primul autor al studiului. ,, Cel putin la pasari, unde datele necesare sunt disponibile pentru multe pasari, teoria pare sa reziste”. 

Pui intarcati pe 17.06.2014