duminică, 12 aprilie 2015
miercuri, 15 octombrie 2014
De ce ar trebui un crescator sa foloseasca otetul pentru porumbeii sai?
Otetul de mere sau otetul simpul va acidifica continutul gusei si va descuraja dezvoltarea tricomonozei, dar nu va reusi sa trateze porumbeii impotriva acestei boli. Bacteriile carora nu le este benefic un mediu acid, cum ar fi Salmonella, vor fi descurajate sa se multiplice in gusa. Bacteriile care iubesc un mediu acid cum ar fi lactobacilii vor gasi un mediu favorabil si isi vor continua calatoria pana in colon unde se vor multiplica. Sunt sigur ca orice acid de genul otetului nu poate trece de colon. Poate probabil trece de stomac dar sucul de baza al pancreasului care se revarsa in intestinul subtire va neutraliza otetul si il va descompune in apa si acetat care se vor absorbi.
Totusi daca otetul inghitit nu va ajunge in intestinul gros cum este posibila acidificarea continutului? Raspunsul sta in favorizarea calatoriei lactobacililor si defavorizarea Escheriei coli si Salmonelei care prefera mai mult un ph neutral sau bazic. In consecinta lactobacilii vor coloniza colonul si produsele lor metabolice sunt responsabile pentru aceasta crestere a aciditatii.
Cresterea aciditatii conduce la :
- cresterea aciditatii in gusa duce la o mai buna digestie
- scade presiunea sangelui si nivelul colesterolului
- amelioreaza crampele musculare si scade concentratia de E.coli, salmonella si drojdii in colon
- dezimfecteaza apa de baut.
Este avantajos in lumea noastra sa fim un pic sceptici cand oamenii incearca sa ne vanda tot felul de produse si sa ne separe de banii nostri. Orice sceptic ar face urmatorul experiment : administrati unora dintre porumbeii vostri otet de mere pentru 3 saptamani si pe restul tratatii normal. O sa observati cum grupul caruia ii este administrat otet se va transforma si o sa prezinte un penaj mai matasos si mai uleios. Cred ca sunteti constienti ca toate acestea sunt semne care arata o conditie buna care a fost obtinuta prin administrarea de otet de mere. O sa vedeti ca se si vor antrena mai intens si asa isi vor demonstra buna conditie.
duminică, 31 august 2014
Cum sa repari un ou crapat.
de Richard Kehrer
Am citit de multe ori cum sa repar un ou crapat, si am incercat multe metode, dar este o singura metoda de a face un pui sa eclozeze dintr-un ou crapat care este incubat de putin timp. Am o femela de 7 ani FTS-03-336 de la care vroiam neaparat un pui, din pacate are o tumoare in abdomen si depune oua cu coaja subtire. Am incercat sa reproduc din ea la incepututl anului dar ambele oua s-au spart in cuibar. M-am gandit ca poate pe parcursul anului se va descurca mai bine. Nu am incercat din nou decat dupa ce am incheiar reproductia cu restul porumbeilor. A depus doua oua, doar unul era bun si dupa cinci zile a sfarsit cu o crapatura in el, asa ca am procedat in felul urmator. Am scos foarte atent ouale din cuib, am spart cu atentie oul infertil, astfel incat sa imi rezulte o bucata de coaja destul de mare care sa acopere crapatura oului bun si sa provina aproximativ din aceasi zona. Am utilizat albusul oului spart pe post de lipici si am atasat coaja de ou rezultata peste crapatura asezand tot cu mare grija. Am lasat sa se usuce timp de cateva minute. Apoi l-am asezat la loc in cuibar. In astfel de cazuri puteti sa piliti unghiile reproducatorilor pentru a nu se agata in bucatica de coaja lipita. Totul a decurs bine si acum am un pui sanatos care poarta inelul FTS-08-2850. A fost reprodus in 2010 dar am folosit un inel vechi. Aceasta a fost a doua oara cand folosesc o coaja de ou lipita cu albus si in ambele cazuri metoda a fost incununata de succes, putem concluziona ca are o rata de succes de 100%. Bate toate celelelate metode pe care le-am incercat cu o rata de succes de 0%... A depus din nou doua oua si iarasi doar unu era bun, de aceasta data oul bun nu a crapat si a eclozat un pui diluat. Asa am reusit sa reproduc doi pui ,,puri’’ Bowden care sunt nepotii lui FTS-00-2175 unul dintre favoritii mei din toate timpurile.
duminică, 6 iulie 2014
duminică, 29 iunie 2014
sâmbătă, 28 iunie 2014
Cercetatorii au descoperit ca memoriile pot fi transmise prin generatii in ADN-ul nostru
Noi cercetari de la Universitatea Emory de Medicina,in Atlanta, au aratat ca este posibil pentru unele informatii sa fie mostenite biologic prin schimbarile chimice care apar in ADN. In timpul testelor au invatat ca soarecii pot transmite informatiile invatate despre traume sau experiente stresante- in acest caz frica de a mirosi flori de cires- generatiilor urmatoare.
Conform ziarului Telegraph,DR Brian Dias, de la departamentul de psihiatrie al Universitatii Emory, spune: ,, Dintr-o perspectiva de translatie, rezultatele noastre ne permit sa apreciem cum o experienta a unui parinte, capatata inainte de a concepe pui, influentand atat structura cat si functia sistemului nervos al generatiilor urmatoare.
,, Acest fenomen poate contribui la etiologia si la potentialul de a transmite intergenerational riscul pentru tulburarile neuropsihiatrice ca si fobiile, aniexietatea si tulburarile de stres post-traumatice”.
Acest lucru sugereaza ca experientele sunt trecute intr-un mod din creier in genom, in acest fel ele pot fi transmise generatiilor urmatoare.
Cercetatorii acum spera sa descopere si sa inteleaga cum informatia ajunge sa fie stocata in ADN.
Ei vor sa gaseasca daca sunt efecte similare in genele oamenilor.
Profesorul Marcus Pembrey, un genetician pediatric la Universitatea din Londra, a spus ca munca ofera ,, dovezi irefutabile” pentru trasmiterea biologica a memoriei.
A adaugat: ,, Se adreseaza fricii care este relevanta pentru fobii, aniexietate si tulburarilor de stres post-traumatice, plus subiectului controversat de transmitere in ,, memorie” a unei experiente ancestrale in generatii”.
,,Este timpul ca cercetatorii din sanatatea publica sa ia in serios raspunsurile trans-generationale”.
,,Suspectez ca nu vom intelege cresterea incidentei bolilor neuropsihiatrice sau a obezitatii, diabetului sau tulburarilor metabolice fara sa avem o abordare multigenerationala.”
Profesorul Wolf Reik, seful epigenetistilor la Institutul din Babraham in Cambridge, spune, noi cercetari sunt necesare inainte ca asemenea rezultate sa fie aplicate la oameni.
El spune: ,,Acest tip de rezultate sunt incurajante asa cum ele sugereaza ca mostenirea trans-generationala exista si este mediata de epigenetica, dar un studiu mai atent al modelelor exprimate la animale este necesar inainte de a aplica aceste descoperiri la oameni.”
Poate AND-ul nostru sa poarte memorii spirituale si cosmice trecute in gene in timpul generatiilor anterioare?
miercuri, 25 iunie 2014
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
