Consangvinizarea creaza o baza restransa de material genetic cand amandoi partenerii din fiecare pereche au cateva inrudiri genetice si similitudini. Aceasta combinatie intareste calitatile care exista, dar poate scoate la suprafata foarte repede multe defecte care pot sta ascunse intr-un sistem de reproducere ce se bazeaza pe incrucisare.
Crescatorul trebuie sa foloseasca metode bune de selectie, nu trebuie sa foloseasca ca reproducatori rolleri care au defecte majore, constitutie slaba sau slabe rezultate ca reproducatori. Ca rezultat, crescatorul va reusi dezvoltarea unei linii libere de toate aceste influente negative.
Cea mai mare parte de pui cu defecte probabil va apare in al doilea si al treilea sezon, oferind parteneri de reproductie masculului fondator minim 2-3 femele si avand rezultate rezonabile. Crescatorul trebuie sa iasa din aceasta perioada cu suficienti rolleri de calitate imbunatatita, uniformi in performante si tip si lipsiti de multe defecte si de varietate genetica, care cauzeaza instabilitate si variatii.
Atunci crescatorul poate incepe o alta perioada de reproductie cu cel mai de succes mascul, unul care e plin de vitalitate, fertil, un bun performer si fiind de tipul perfect. Linia va reusi sa produca aceste calitati cu o adevarata consistenta, daca nu este asa nimic nu este posibil.
Evidentierea defectelor ascunse in linia genetica va iesi la suprafata in cursul sezonului. Crescatorul trebuie sa fie atent si sa observe aceste defecte, trebuie sa noteze tot si sa se asigure ca nu va reproduce din acei rolleri care prezinta defecte.
Amintiti-va ca puii care se maturizeaza incet sau care au nevoie de mai mult timp ca sa le creasca penele fata de fratii lor de cuib nu sunt buni ca reproducatori. Crescatorul trebuie sa analizeze bine fiecare cuib cu pui si sa insemneze tot deoarece asemenea rolleri se pot dezolta ulterior in timpul anului si sa devina identici cu ceilalti. In unele cuiburi, nu este un lucru neobisnuit ca puiul care eclozeaza al doilea sa fie un pic mai mic decat primul. Primul pui eclozat creste rapid si este capabil sa ceara o portie mai mare de mancare.
Oricum, unii pui din acelasi cuib vor primi aceasi cantitate de hrana dar gradul lor de dezvoltare va fi mai mic si penele le vor creste mai lent fiind de o calitate slaba. Parintii care reproduc pui care mor in prima saptamana, in ciuda atentiei acordate puilor, vor trebui sa fie priviti cu suspiciune. Daca ambii sunt excelenti ca performante si tip, crescatorul trebuie sa ii imperecheze cu alti parteneri si sa noteze atent rezultatele.
Este posibil ca doar unul din parteneri sa prezinte un defect. Daca mortalitatile continua si nu poate fi identificata o alta cauza, crescatorul trebuie sa elimine acesti porumbei din lotul de reproducatori. De asemenea, perechile de rolleri care produc un numar mare de oua infertile, pui care mor in ou sau pui slab dezvoltati.
Din nou, daca porumbeii sunt de o foarte buna calitate, trebuie reimperecheati cu alti parteneri pentru a identifica pasarile cu probleme. Daca nu se inregistreaza imbunatatiri sau nu se identifica alte cauze ale acestor efecte, atunci crescatorul trebuie sa elimine toate aceste pasari de la reproductie.
Uneori, oricat de atent este crescatorul in selectia lotului de baza, apar probele ca sunt multe defecte ascunse in acei rolleri, care duc la o deteriorare masiva a liniei rezultand pierderea vitalitatii, fertilitate slaba, mortalitate a puilor determinand crescatorul sa abandoneze programul de consangvinizare.
Nu exista nici un motiv pentru care crescatorul trebuie sa se simta cu moralul la pamant daca el a folosit metode potrivite de selectie. Este doar una din acele inevitabile setari care apare din cand in cand. Porumbeii de la care sa plecat puteau parea sanatosi si potriviti in momentul cumpararii, dar ei pot avea defecte majore care nu ies la lumina decat atunci cand au cativa ani.
Slabiciunea musculaturii sau a organelor vitale si alte defecte in forma recesiva pot fi purtate timp de ani inainte de a deveni aparente si e posibil nici sa nu apara intr-un sistem care nu foloseste consangvinizarea. Intr-un sistem de consangvinizari stranse cu aceleasi combinatii degenetice de ambele parti defectele sunt purtate la suprafata.
Rezultatul final tine mult de selectie, care este, intradevar, o disciplina solicitanta necesitand pastrarea unor inregistrari detaliate despre fiecare pasare si despre ascendentii ei. Este greu sa rezisti acelei tendinte puternice, pe care o avem toti din cand in cand, de a accepta o evaluare vizuala decat sa ne referim la inregistrarile facute minutios timp de ani despre defectele liniei, pentru a fi spus ,, de excelenta prezentei”. Suntem toti sedusi usor de infatisarea buna.
In concluzie, rollrii folositi in programul de reproductie nu numai ca trebuie sa fie de un tip bun si cu performante notabile, dar trebuie sa fie capabili sa creasca pui cu calitati similare sau imbunatatite.
Oricum, dupa un numar de ani nu este neobisnuit sa descoperi ca fertilitatea a scazut un pic. Acest lucru apare deseori datorita slabei selectii, crescatorul oferind alte sanse porumbeilor nepotriviti in loc de ai exclude din echipa reproducatorilor. Daca crescatorul este atent si selecteaza pui din cele mai fertile linii, nu va pierde fertilitatea. Daca va pune mereu fertilitatea si vigoarea in capul listei, poate obtine o linie consangvinizata care lipsita de defecte si fertila.
Oricum, pentru multi dintre noi succesul nu vine usor. Daca crescatorul este fortat sa isi abandoneze planul, trebuie sa treaca peste insucces si sa incerce sa invete unde au mers lucrurile rau si fara ezitare trebuie sa inceapa din nou un alt program de consangvinizare folosind si noile cunostinte dobandite din experienta anterioara pentru a imbunatati sistemul.
Pentru fiecare crescator, urmatorul sezon vine cu promisiunea de a fi cel mai bun. Asa ca atat cat acest optimism etern ramane ceva normal, succesul va apare cu siguranta.
Articol gasit pe internet fara autor.
Tradus de Maftei Ovidiu
11.05.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu